Studii ample teoretice si experimente de peste trei decenii au convins autorul ca exista o lege a naturii pe care a numit-o Legea universala a organizarii. Aceasta ar putea fi definita asa :
"Conceptele privind activitatea de organizare sunt integrate natural intr-un sistem cibernetic cu dublu feedback dupa un model logic numit Modelul universal al organizarii." (fig. 1).
Autorul propune redefinirea conceptelor privind activitatile de organizare si de conducere in viziune sistemica, pe baza acestui model original care potrivit cercetarilor sale este posibil sa fi stat la baza creerii tuturor sistemelor cu autoorganizare din natura.
Prin organizare intelegem crearea unui sistem destinat sa atinga un anumit scop. In pofida tendintelor dezorganizatoare ale mediului, organizarea realizeaza o zona de ordine in care dezordinea nu este eliminata total, ci numai atat cat o impun cerintele de infaptuire a scopului urmarit, Organizarea creaza atat structura executiva cat si cea de conducere, toate elementele lor componente, conexiunile dintre elemente si regulile de functionare pentru ca sistemul sa poata fi bine condos, sa dea rezultatele scontate si sa supravietuiasca actiunilor perturbatoare.
Prin conducere intelegem dirijarea si reglarea sistemului astfel incat acesta, fara a-si modifica structura, sa functioneze eficient pentru indeplinirea obiectivului. Sistemul trebuie sa fie conceput ca pe un mecanism perfect reglabil, in care fiecare eroare (abatere) in functionare se transforma prompt intr-o corectie. Nu putem vorbi de o conducere stiintifica a unui proces daca acesta nu este organizat in prealabil ca un sistem cibernetic cu dublu feedback
Acesta este compus din doua subsisteme: a) subsistemul de transformare (condus), care proceseaza resursele in produsele sau solutiile cerute de obiectivul urmarit si b) subsistemul informational (de conducere), care actioneaza rapid pentru a elimina, diminua sau compensa perturbatiile aparute sau anticipate in functionare si care contine doua circuite de reglare : 1) circuitul de reglare tactica (in timp real si pe termen scurt) ce asigura functiunile de control, reglare si comanda si 2) circuitul de reglare strategica si logistica (in avans si pe termen lung) ce asigura functiunile de previziune, dirijare si autoorganizare.
Functiunea de previziune detecteaza in mediu tendintele iminente, evalueaza posibilele influente perturbatoare asupra sistemului, stabileste neconcordantele organizarii si strategiei curente in raport cu ele si pentru fiecare neconcordanta in parte identifica premisele pentru eliminarea, diminuarea sau compensarea ei.
Functiunea de dirijare (de orientare, planificare) ia in avans decizii de dezvoltare, perfectionare si adaptare a strategiei si organizarii la tendintele anticipate in mediu de catre functiunea de previziune. Deciziile sunt de doua feluri: 1) decizii strategice, care dispun modificari in strategie si alcatuiesc planul strategic si 2) decizii logistice, care dispun modificari corespunzatoare in organizare si compun planul logistic.
Functiunea de autoorganizare elaboreaza proceduri si proiecte prin care deciziile logistice cerute de planul strategic sunt transformate in corectii in organizare, asigura resursele necesare si realizarea acestor proceduri si proiecte. Daca este nevoie creeaza sau integreaza in sistem subsisteme subordonate.
Functiunea de control compara rezultatele cu obiectivele, functionarea reala cu cea normala si identifica abateri tactice si premise de eliminare, diminuare sau compensare a lor.
Functiunea de reglare ia decizii tactice de eliminare, diminuare sau compensare a abaterilor semnalate de functiunea de control in functionarea sistemului si de realizare pas cu pas a planului strategic stabilit de functiunea de dirijare.
Functiunea de comanda pune in practica deciziile tactice elaborand si realizand programe de comenzi care opereaza nemijlocit corectiile in functionare cerute de aceste decizii.
Dupa specificul activitatii lor, functiunile de conducere pot fi clasificate in trei categorii: functiuni de analiza si sinteza (functiunea de previziune si functiunea de control), functiuni de decizie (functiunea de dirijare si functiunea de reglare) si functiuni de executie (functiunea de autoorganizare si functiunea de comanda).
Nu se poate aprecia ca o functiune de conducere este mai importanta decat alta. Toate sunt la fel de importante. In practica se observa insa ca mai des neglijate sunt functiunile de analiza si sinteza care, dupa cum am aratat, trebuie sa culeaga si sa pregateasca pentru functiunile de decizie toate informatiile necesare unei bune reglari strategice si tactice. Aceasta duce, dupa caz, fie la un slab randament, fie la o functionare atat de defectuoasa a sistemului incat el nu-si mai poate atinge obiectivul principal, pentru care a fost creat si/sau obiectivul secundar : supravietuirea, obiectiv comun tuturor sistemelor in functiune.
Astfel integrate semantic, conceptele ne dezvaluie un plus de semnificatie si de claritate datorat punerii in evidenta si vizual a tuturor conexiunilor logice dintre ele, a fluxurilor de informatii. Este stiut ca un sistem este mai mult decat suma componentelor. Orice concept este mult mai usor de inteles corect si complet daca la descrierea prin cuvinte se asociaza o reprezentare grafica fidela. Integrarea conceptelor in schema din fig. 1 s-a facut aproape fortat, sub presiunea unei tendinte naturale puternice, a unei cerinte logice tot atat de clare ca in cazul reconstituirii unui vas din cioburile sale. Fiecare concept avea un loc unic, precis determinat de necesitatea de a intregi sistemul din care logic facea parte, un loc stabilit parca dinainte de o posibila lege a naturii si de modelul grafic ce o reprezinta, descrise mai sus.
Speram ca acest model universal va fi unanim acceptat ca atare si astfel va face sa inceteze pentru totdeauna disputele teoretice actuale privind definitiile conceptelor de "organizare" si "conducere" si ale functiunilor conducerii.
Respectarea acestui model, ca si a celorlalte legi ale naturii, constient sau inconstient nu poate fi evitata atunci cand incercam sa construim un sistem performant in vederea obtinerii unui rezultat dorit in viata sau intr-o activitate, oricare ar fi ea.
Practic, odata stabilit un obiectiv, cu Modelul universal al organizarii la vedere sau in minte, va fi usor sa ne imaginam o structura echivalenta capabila sa realizeze acel obiectiv, adica un sistem format din elemente si conexiuni riguros definite. Utilizarea modelului propus garanteaza ca in proiectarea sistemului nimic nu a fost scapat din vedere si ca el va functiona eficient astfel incat sa atinga nivelul de performanta dorit.
Pentru acest studiu autorul a fost invitat sa devina membru activ al prestigioasei ‘’International Society for Performance Improvement’’ din SUA.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Toate drepturile rezervate autorului Constantin V. Mihaescu
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu